Soarta by Corocsenie Adrian

 

M-ai adus mama pe lume,

Unde-s monstrii si cutume,

Nu m-am adaptat la ele,

Ca nu sunt ca Ei , lichele,

Daca as putea,

Eu m-as spanzura !

Dar mi-e teama totusi,

Sa te las asa , intr-o lume rea.

M-as cutremura daca te-as vedea pe la moartea mea.

Asa ca eu lupt, ca un om marunt,

Nu e vina mea , ca lumea-i asa,

Plec sa ma insor, si ma lasa gol.

E sotia mea, carnea de mi-ar lua,

Si pana la os, ca o doare_n dos,

Nu imi place-asa. Ce ma fac cu ea ?

Am sa divortez de femeia rea ce mi-a dat-o soarta,

Eu am sa muncesc pana ma spetesc.

Am sa trag la jug toata viata mea

Si de m-ar vedea si bunică_mea,

Ea s-ar speria si ar învia.

Doamne dar ce lume cu multe cutume. Ce lume mizeră sta pe stratosferă.

Sa ma plec plangand iar la Dumnezeu,

Nu mi-ar da un leu.

Descurca-te nene ca esti sanatos !

Nu vezi ca arati mult prea aratos ?

Iti mai da si soarta o paralizie,

Pe la batranețe ea ar sa cam vie.

Si uite asa ti se scurse viata,

Facand doar mătănii pân se rupe ața.