Moartea

 

MOARTEA. By Corocsenie Adrian

N-am facut pana acuma nicio poezie,

Despre moarte pe hartie.

Toți ne ducem la un moment dat

Toti plecam de-aici

Cu capul plecat.

De ar fi si viata ca o poezie,

N-am mai scrie versuri pe nicio hartie.

E asa amara viata ca un gref

De ar fi si ea putin mai normala

Am manca cu totii cate o banana.

Nu ne-am amărâ in fiecare zi

Cu ganduri meschine ce vin tavălug,

Nu am mai avea nici un gând urât.

Dar sa stiti ceva cand viața e grea,

Vine ea si ziua sa va spun ceva.

Sa veniți cu totii azi la mortea mea,

Si sa nu ma plângeți ca nu am murit,

Ma transform din om si ma fac un spirit.

Stai mai liniștiti ca nu am murit,

Merg la cimitir cu un pas grabit,

Nu ma duc acuma , eu mai stau cu voi,

In noaptea asta eu ma fac strigoi.

Dar la moartea mea sa nu plangeti unul,

Sa udați pamantul cu apă din puț

Iar pe crucea mea imi veți scrie toti

Ca nu ma uitati cand toti veți fi morți.

Asta este viata e o poezie,

Nu mai am cerneala nu mai am hârtie,

Astazi voi muri si ne vedem toti,

La masa veti sta sa-mi mancați coliva,

Si pe la apus voi toti veti pleca,

Acasa la mine nu e nimenea,

Nu uitati de mine ca am fost om bun,

Am plecat mai prieteni si nu-mi pare rau,

Eu va vad acuma de sus dintre nori,

Peste ani de zile nu-mi mai puneți flori,

Ma veți da uitarii si cum v-am mai spus,

Asta-i tot ce stiu si ce-am avut de spus,

Nu vreau sa ma plangeți si sa ma barfiți,

Pe inima mea sa imi puneți sfinți !