Plecati in pribegie.
Se-ntorc din ce in ce mai multi romani,
Veniti de pretutindeni,
Ca sa isi vada-i lor strabuni cum plang in casa singuri.
Nu le mai pasa de nimic decat de tara lor,
Ca toti strainii i-au gonit de pe meleagul lor.
I-au folosit la munci prea grele si i-au mintit frumos,
Putini au beneficiat de ele si au trait frumos.
Dar nu aveau ce sa aleaga si au plecat din tara,
Unii s-au stabilit acolo pentru a doua oara.
Nu mai au loc se pare in nici o țărișoară,
Parca nu ar fi oameni ci pasari care zboara.
Dar s-au obisnuit sarmanii cu viata de pribeag,
Si cu sudoarea fruntii slujesc la împărat.
Dar poate intr-o zi se va intoarce roata,
Si le va fi si lor, putin mai buna soarta.
By. C.A
Comentarii
Trimiteți un comentariu