Plecati in pribegie.

Se-ntorc din ce in ce mai multi romani,

Veniti de pretutindeni,

Ca sa isi vada-i lor strabuni cum plang in casa singuri.

Nu le mai pasa de nimic decat de tara lor,

Ca toti strainii i-au gonit de pe meleagul lor.

I-au folosit la munci prea grele si i-au mintit frumos,

Putini au beneficiat de ele si au trait frumos.

Dar nu aveau ce sa aleaga si au plecat din tara,

Unii s-au stabilit acolo pentru a doua oara.

Nu mai au loc se pare in nici o țărișoară,

Parca nu ar fi oameni ci pasari care zboara.

Dar s-au obisnuit sarmanii cu viata de pribeag,

Si cu sudoarea fruntii slujesc la împărat.

Dar poate intr-o zi se va intoarce roata,

Si le va fi si lor, putin mai buna soarta.

By. C.A

 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Molima

Virusul si Carantina

Fâșia Groaza