Ierarhia

 

Sunt vremuri de restriște ,
Războiul e in toi ,
Nimeni nu schimbă soarta ,
Decat câțiva ciocoi.
Sunt pusi sa facă jocul,
Sa iasa ,, carnaval '' ,
Sa faca iar din lume, ceva mai ideal.
Pentru cativa biștari se lasa toti vanduti ,
Iar clasa muncitoare , pentru cativa banuți.
Proteste si revolte , dar nimanui nu-i pasa ,
De clasa muncitoare care putin contează.
In sfere mai inalte , se lupta intre ei,
Cum sa conduca singur , un grup de derbedei.
Mai avansat sa-i spunem , e marele guvern,
Care decide el , fie ca vrem , nu vrem.
Guvern marioneta si bineinteles,
Condus si el la randu-i, de oameni fara stres.
Usor , usor spre varf, dam de ceva mai fin ,
Niste băieti cu ștaif, si zambetul senin.
Ei nu au stres , nici fani , de nimeni nu asculta,
Si pot scapa de legi , ca au putere multa.
Stapanul lor ii tine , cu mana cea de fier
Conduce ierarhia,  ,, american '' si el.
De marele stapan , putina lumea stie ,
Face ca toti ceilalti , parte din ierarhie.
E tare avansat , in lucruri strict discrete ,
Dar nici el nu le stie , pe alea mai secrete.
Mai avansam putin in marea ierarhie,
Acolo dam de Ei si de a lor stafie.
Sunt fantomatici unii , sunt toti europeni,  
Acei bătrani suspecți , ca nici ei nu sunt toti ,
Acele chipuri triste , cu fețe ca de morți !
Nu au putere nici sa se mai miște bine ,
Dar fac din lumea toata , o mare iobăgime.
Au fraiele la tot ce misca pe Planeta ,
Dar lumea lor e mica , e mica si secreta.
Chiar au in plan sa duca totul in degradare ,
Sa faca lumea noua si fară poluare.
Vor veni si zile mai bune pentru toti,
Doar pentru cei puternici , nu pentru i d i o t i !
Asa vor Ei sa fie , lumea pe viitor,
O mână care taie , si-o coadă de topor.