Autodistrugerea

 Acum ca a venit iar vara  ,
La mare nu mai este loc ,
Nici pe la munte nu mai poti ,
Sa iesi din iadul de la bloc.
Toti vor sa plece de acasa ,
Dar nu mai au loc nici la masa ,
E plin de lume peste tot ,
Soselele sunt arhipline ,
Se tot scumpeste peste tot ,
Dar lumea nu se poate-abține.
Le-ar mai ramane sa mai iasa ,
Intr-o padure foarte deasa ,
Dar si acolo este lume ,
De face codrul sa rasune.
Mai e putin si vine valul ,
Dar nu cel mediteranean
O sa ne vina valul patru ,
Si e putin mai indian.
Poate asa mai stam acasa ,
Fara masina cea aleasa ,
Sa nu mai ardem kerosen ,
Si sa ne luam bilet de tren ,
Sa mai scapam de poluare ,
Ca si asa e mult prea mare ,
Iar peste ani si ani de zile ,
Planeta poate ca-si revine.
De suportat , inca suporta ,
Aceasta specie comoda ,
Care o mulge de resurse ,
Pentru diversele produse.
O limita este in toate ,
Asa ne scrie si la carte ,
Iar daca vrem sa depasim ,
O sa ajungem sa murim !
Nu suntem singuri pe Planeta ,
Mai sunt si vietați cu noi ,
Iar ele chiar ca ne regreta ,
Ca suntem intr-un plin razboi.
Singura cale de iesire sa facem pace intre noi ,
Intre  o specie si alta , nu va mai fi niciun razboi.
Cand omul o sa taie tot si va goli totul din apa ,
O sa ajunga să-nțeleaga , ca s-a bagat cu totu-n groapa.